Dr. Călin GEORGESCU: A FI sau A AVEA

Dr. Călin Georgescu. Conferința „A FI SAU A AVEA” – Timisoara 21.06.2017

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, E X P L O Z I V !, IMPERATIVUL ZILEI, OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu

Coliva lui Cărtărescu

Profesorul Ion Coja despre nemerniciile lui Iohannis și osanalele lui Cărtărescu

 

Coliva lui Cărtărescu

1. Domnule profesor ION COJA, înțeleg că ați văzut pe DIGI TV interviul lui Mircea Cărtărescu și puteți comenta liniștit ideile colegului dumneavoastră, în cunoștință de cauză.

Am văzut interviul și, mai înainte de a zice o vorbă despre Cărtărescu ca avocat al LGBT-iștilor, fac constatarea, pentru mine neplăcută, că toți cei care au comentat deja, critic și ironic, spusele lui Cărtărescu la Digi TV, au trecut cu vederea prima parte a interviului, pentru mine mult mai importantă, șocantă chiar, când i s-a cerut marelui scriitor părerea despre cum fuse prezentată la TV festivitatea de comemorare a luptelor de la Mărășești și Oituz! Am văzut și auzit interviul care ne-a dezvăluit un Mircea Cărtărescu mercenar, al scrisului, al vorbitului în public! L-am văzut pe Cărtărescu mirându-se și criticându-l, chipurile, pe Johannis, că rabdă să fie văzut și filmat în compania unui Dragnea sau Tăriceanu!… Reproș retoric și slugarnic, sau prostănac: Johannis nu putea evita soțietatea celor doi! Nu avea de ales!

Desigur, Dragnea și Tăriceanu sunt politicieni suspectați de toate fărădelegile curente la aleșii noștri, toate din speța corupției, a furtului din avutul public!… Cel puțin așa sună acuzațiile din presă, chiar dacă până acum în instanță cei doi și mai ales Liviu Dragnea au ajuns pentru niște fleacuri, abuzul magistraților fiind evident, rușinos de evident! Dar cum e posibil să zici că Johannis se compromite în tovărășia celor doi, cum să te scandalizezi că „îi tolerează în preajma sa” pe Tăriceanu și Dragnea, când lucrurile stau exact invers: Johannis, pentru fărădelegile sale, nu e de admis și de tolerat nici măcar să-ți dea Bună ziua!

Partea aceasta a interviului mi s-a părut cea mai interesantă, mai jalnică pentru un individ atât de „special” ca Cărtărescu, de la care pretențiile publicului pot fi maxime! Desigur, fiecare cetățean este liber să aibă despre oricine o părere, bună sau rea! După cum vrea „mușchii săi”! Dar pentru un scriitor, mare sau mic, este obligatoriu să-și întemeieze opiniile și simpatiile politice pe anumite principii morale, a căror prețuire publică este definitorie pentru condiția sa de scriitor, de intelectual cu pretenții de lider și formator de opinii, de caractere!

2. Mă puneți pe gânduri!… Vă referiți la cele șase case șmecherite de domnul primar din Sibiu?!

Am uitat de casele alea!… Mai pune-te o dată pe gânduri și vezi ce…

3. Vă referiți atunci la înfierile de copii pe care Johannis le-a intermediat?

Puțini dintre răufăcătorii de după 1990 se fac vinovați de o crimă mai dezgustătoare: trafic cu ființe umane, trafic cu copii! Unde, domnule Cărtărescu, în lumea civilizată pe care o invoci în interviu, s-a mai pomenit să ajungă președinte un ins care s-a îmbogățit din traficul de copii?! Este lucru cert, de nimeni negat, nici măcar de inculpatul Johannis, că s-a ocupat de mai multe înfieri ilegale, și nu pe gratis! Iar în fața acuzației / suspiciunii că unii dintre acești copii au fost sacrificați pentru a li se preleva organele, numitul Johannis nu a putut prezenta nicio dovadă că aceste orori nu s-au produs!

4. Ce dovezi ar fi putut aduce?

Ar fi putut aduce lista cu adresele din străinătate unde pot fi căutați și găsiți acei copii înfiați la începutul anilor 1990. Simplu! Și ar fi dovedit astfel că s-a interesat de soarta acelor copilași să nu ajungă piese de schimb! …Eu am ajutat un fost coleg de liceu stabilit în Germania să înfieze o fetiță. Vă pot da adresa sau numărul de telefon la care puteți lua legătura cu familia sau chiar cu fata, bună vorbitoare a limbii române, ba chiar și a dialectului aromân!… Mi-e greu să-i înțeleg pe ziariștii și comentatorii politici care i-au trecut cu vederea lui Johannis aceste păcate – crime în viziunea mea! Dar mi se pare degradant și înjositor ca un scriitor, un om sensibil, părinte de copii, ca Mircea al vostru, să nu aibă nimic de zis împotriva unui monstru ca acest Johannis!

Da! Știu că alți politicieni au fost și „mai” monștri! Johannis a scos ilegal din Țară vreo 20 de copii, familia Valeriu Stoica a făcut pierduți în Europa vreo 200 de copilași, zic unii și îi cred! Nu știu dacă familiei lui Valeriu Stoica i s-au cerut public detalii despre aceste înfieri, câte vor fi fost ele în realitate! Dar despre Johannis știm că a fost acuzat public pentru felul cum s-au făcut aceste înfieri, i s-a cerut adresa unde pot fi găsiți copiii înstrăinați, iar el nu a putut da nicio relație despre acei copii, unde se află acum și în ce stare! Iar autoritățile nu s-au deranjat să declanșeze vreo anchetă…

Nu s-au implicat nici ziariștii. Și nici scriitorii care ies în public să comenteze acțiunile clasei politice!… Nu credeam că Mircea Cărtărescu îmi va oferi motive de dispreț și dezgust! Căci despre dispreț și dezgust este vorba! Auzi la el!… Pe cine s-a găsit colegul nostru să ni-l ofere ca model!… Nu numai Dragnea și Tăriceanu se pot uita de sus la infractorul Johannis, dar chiar și Băsescu, celălalt președinte pe care îl slugărește Cărtărescu! Mă, băiete, mă, scriitorule sensibil la dramele omenirii ce ești, cum grijania mă-sii reușești să uiți de copiii aceia?! Imaginația ta creatoare n-a intrat în funcțiune?! Nu te-ai gândit la fiecare copilaș în parte ce s-o fi întâmplat cu ei?…

Literar vorbind, este un subiect de roman întins pe mii de pagini! Ai scris măcar una despre acest negoț criminal?! Iar dacă n-ai scris nicio pagină, niciun rând, niciun cuvînt, acum, când îl faci pe criminal model național, nu ai vrea să ne explici cum reușești să treci peste acuzațiile dovedite că găinăriile cu infierile ilegale ar putea fi în realitate niște crime cumplite?!

5. A avut domnul Cărtărescu cuvinte de laudă și pentru discursul rostit de Johannis la Mărășești!

Adică Cărtărescu nu știe că discursul lui Johannis a fost scris de altcineva, nu de neamț?!

6. Nu cumva i l-a scris Mircea Cărtărescu?!

Te pomenești!… De azi înainte îl cred în stare de orice ticăloșie! S-o facă sau s-o tolereze!

7. După câte știu și dumneavostră ați scris texte pentru un președinte al României, să fim cinstiți!

N-am ascuns asta, ba chiar m-am lăudat pe Internet. Diferența față de cei care îi scriu textele lui Johannis sau Băsescu ori altui fost președinte constă în faptul că eu am refuzat să fiu plătit pentru acele texte, m-am considerat onorat și mulțumit că pot să lansez cuvintele și considerațiile mele pe câteva subiecte pe care le am la inimă, punându-le sub autoritatea instituției supreme: românii din diasporă, Grigore Vieru, Învierea Domnului… Astea au fost subiectele abordate. Am scris numai ce am vrut eu! Am fost mulțumit că acele texte scrise „din mine” au avut o bună difuzare! Îți dai seama!… Presa a comentat întrebându-se cine a scris acele texte!… Erau prea bune, probabil, ca să le fi scris Ion Iliescu… Așa că nu s-ar putea spune că am înșelat publicul! Așa cum face Cărtărescu lăudând nu știu ce reușite ale Neamțului, prin străinătățuri! Nimeni, domnule coleg, nu-l invită pe Johannis decât ca reprezentant al funcției! Și-l invită bine informați asupra inteligenței și altor capacități profesionale ale neamțului. Și nu-l invită ca să-i ceară părerea, ca unui partener egal!…

Mă întorc și zic: într-o lume normală, vînzarea de copii prin care s-a îmbogățit Johannis îl ducea întins la Jilava, nu la Cotroceni! Ai altă părere, domnule Cărtărescu?

8. Cum apreciați comentariile marelui scriitor privind „scena din jurul colivei”, afirmația sa că asemenea scenă „dizgrațioasă” e de neimaginat la o comemorare ținută într-o țară civilizată?

Mai înainte de orice, este o prostie mare pe care a rostit-o individul! Ce să caute coliva în alt spațiu cultural, în Occident?! Nici eu nu-mi pot imagina coliva la o comemorare organizată de guvernul suedez sau american! Dar zic și că pentru mine e de neimaginat o comemorare românească fără tămâie și colivă! Iar pentru morții nenumărați de la Mărășești să-i comemorezi fără colivă și tămâie ar fi fost o fărădelege! O blasfemie!… De o sută de ani acelor morți li se cântă „veșnica Pomenire”, după rânduială, cu coliva și tămâia aferente! Ce l-o fi deranjat pe caraghios?! Ce, mă?!…

Auzi la el, cică Dragnea și Tăriceanu „nu-s nici pe departe la înălțimea și la puterea de discernămînt etic a lui Johannis”! „Discernămînt etic” la Johannis?! Cum a putut să spună o asemenea enormitate?! Cum a putut slugărnicia să-l ducă așa de departe?! Și cum de nu l-au taxat pentru asemenea vorbe nerușinate partenerii de pe platoul DIGI?!

Domnule, Dragnea o fi furat din averea publică, ceea ce după mentalul românesc este mai tolerabil decât să furi de la persoane fizice, oameni pe care să-i scoți din casa lor, iar casa s-o închiriezi pe bani mulți la o bancă, cum a făcut președintele infractor! În povestea cu casele lui Johannis găsim un amestec de găinărie, golănie, cinism, nesimțire și aroganță, dar și prostie, cum nu mai întâlnești la nimeni dintre penalii clasei politice!

9. Pot să mă întreb cum de a ajuns președinte de Țară un asemenea specimen?

Întreab-o pe Merkelița, pe alți lideri europeni, serviciile speciale și mai ales întreabă-i pe ziariștii și politicienii care au tăcut, în frunte cu Ponta, chipurile adversarul lui Johannis! Întreabă-i pe ceilalți candidați la președinția României din 2014, care și ei au tăcut pe acest subiect, în loc să facă din el calul de bătaie al campaniei lor electorale! Ce înțelegere a funcționat între ei? Și mai întreabă-i chiar și pe Dragnea și Tăriceanu, de ce nu pornesc procedura de demitere a monstrului?! A prostănacului!

10. Pe Mircea Cărtărescu ce l-ați întreba?

Nimic! Curtea s-a edificat!… N-am ce să-l mai întreb! Domnule, eu sunt naționalist, înainte de a fi scriitor! Când am citit că Mircea Cărtărescu visează și vizează premiul Nobel, în sinea mea eram pregătit să mă bucur sincer pentru asemenea reușită. Probabil pentru că nu citisem mai nimic din opera neisprăvitului, dar mergeam pe mâna nevestei mele care, cu ani în urmă, îl citea cu plăcere. I-a mai trecut, de când au apărut pe piață Șeitanii

Oricum, prin comparație cu zeci de premianți Nobel, printre scriitorii români număr ușor de tot câteva zeci de scriitori care meritau mult mai mult onoarea acestui premiu. De la mine în sus suntem vreo treizeci de autori, cel puțin, nobeleabili! Mai exact, treizeci și șapte, dacă îl scădem pe omul nostru! Nu mai merită niciun premiu! Nici măcar premiile deja primite! A făcut de rîs lista noastră!

11. Dacă lucrurile stau așa, nu mai are rost să vă întreb ce părere aveți despre discuția de la DIGI referitoare la referendumul pentru familie, în partea a doua a interviului!

Am aceeași părere: o înseilare de prostioare. Nu-i de vină cine le spune, de vină sunt cei ce le fac propagandă și difuzare în public, fără să-l tragă de urechi sau de mânecă pe bietul rătăcit!

12. A făcut-o chiar cel în cauză, revenind pe Facebook cu o postare mai cuminte. Să-i mai dăm o șansă! E vorba totuși de Mircea Cărtărescu!

Este părerea și decizia dumitale! Să fii sănătos! Eu nu pot să-l iert!

Îl voi ierta, creștinește, pe Mircea Cărtărescu numai dacă reușește prin asemenea ticăloșii și pișicherlâcuri să primească premiul Nobel!… Să țină la preț! Să nu se vîndă pe „iaurt și gogoșele”! Să trădeze cât o vrea, să se vândă lui Soroș sau multinaționalelor, să scrie despre Holocaustul din Transnistria o epopee tragi-comică, să-și vîndă nevasta la pachet cu amantele, să ia ori să dea șpagă câtă i se va cere, dar numai să fie sigur că va primi pentru asta un Nobel, două! Stăm prost la acest capitol! Ne-au luat-o și bozgorii înainte!… Eu, ca naționalist… Mă înțelegi mata!

   A consemnat Nikita Vancea

Buriaș, 11 august 2017

Sursă:http://www.justitiarul.ro/profesorul-ion-coja-despre-nemerniciile-lui-iohannis-si-osanalele-lui-cartarescu/

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, E X P L O Z I V !, IMPERATIVUL ZILEI | 3 comentarii

Un nutriționist român cunoscut a dezvăluit care sunt regulile de alimentație de la care nu se abate. ”De 30 de ani mănânc la cină

Un nutriționist român cunoscut a dezvăluit care sunt regulile de alimentație de la care nu se abate. ”De 30 de ani mănânc la cină…”

Un nutriționist român cunoscut a dezvăluit care sunt regulile de alimentație de la care nu se abate. ”De 30 de ani mănânc la cină…”

Preşedintele Federaţiei Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, profesor doctor Nicolae Hâncu, se declară un mare amator de salate, de fructe dar admite că nu-şi refuză nici un vin bun. „Întotdeuana urmez eu însumi sfaturile pe care le dau. Sportul ocupă un loc important în viața mea. Am făcut sport de performanță până la 27 de ani, după ce m-am lăsat am continuat să fac sport. Pe la 40 de ani m-am apucat de jogging şi alergem zilnic între 3 şi 5 km, după care am înlocuit alergatul cu mersul pe jos în ritm alert, aproape zilnic, şi cu înotul, de câteva ori pe săptămână. În plus, nu există dimineaţă în care să nu fac gimanstică acasă (streching 10-15 min şi câteodată fac şi execiţii cu haltere uşoare). 

A doua componentă a stilului meu de viaţă este somnul. 

Îmi încep activitatea trezindu-mă la ora 5,30 şi niciodată nu mă culc seara mai târziu de 10,30. Şi a treia componentă, poate cea mai importantă, e alimentaţia. Micul dejun, de la care niciodată nu mă abat este format obligatoriu din iaurt și fulgi. Pe la 10,30-11 iau o gustare formată dintr-un baton din prune uscate, scorțișoară, alune sau nuci. Prânzul îl iau în jur de 2-2,30 când mănânc un singur fel de mâncare: legume asortate cu aproximativ 150 grame de peşte sau carne de pasăre. Carnea de porc şi de vită nu există în alimentaţia mea. După masă mănânc un fruct, iar seara, de 30 de ani, mănânc salate.

Consum un bol mare de salată din care nu lipsesc salata verde, salata cu andive sau cu varză albă proaspătă, roşii, castraveţi, ardei, ceapă, usturoi şi maximum 2 linguri de ulei, niciodată sosuri.

În funcţie de consumul energetic din ziua respectivă, mai mănânc uneori 1-2 felii de pâine integrală asociate cu şuncă de pui sau de curcan, piept de pui gătit în casă sau somon pe care îl consum de 2-3 ori pe săptămână, fie gătit, fie afumat.

Sâmbăta şi duminica, la mic dejun, am o omletă albă formată din 3-4 albuşuri de ou foarte bine prăjite pe teflon

fără ulei, în care nu mai adaug nimic. De ani de zile toate mâncărurile mele sunt foarte sărace în sare.

Zilnic, mănânc 3-4 fructe, după masă şi seara după cină, şi 3-4 pahare de vin pe săptămână numai după ce am mâncat.

http://www.doctorulzilei.ro

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, CEL MAI SCUMP DAR... SĂNĂTATEA! | Lasă un comentariu

Maria Diana Popescu „Patologic, ei sunt mafia, în sine”

Patologic, ei sunt mafia, în sine

Maria Diana Popescu

Nu există neam prost, prostia e pur individuală, iar dacă dorim cu tot dinadinsul să arătăm cu degetul un individ eminamente cu mansarda varză de Bruxelles şi de colesaw salad, prezentul autohton ne e de un real folos. Nu trebuie să fii profet ca să vezi cît de uriaşă e căciula de pe capul lui şi cît de mare pericolul în care a băgat România! Ţăranii, cărora furtunile le-au distrus recoltele, aveau nevoie de rachete antigrindină, nu de rachete Patriot, casate. Trump, la fel ca şi predecesorul, nu va semna contracte de pace cu restul lumii. Ci de comerţ cu armament expirat, contracte de înarmare a lumii, contracte de război. Pacea nu e dorită de Casa Albă. Şi vedem cum Trump scoate castane din focul Rusiei cu mîna României. Aţîţă şi obligă România să-i execute ordinile în relaţia cu Rusia. Şi mă refer la închiderea spaţiului aerian românesc pentru avionul lui Rogozin, care acum ameninţă România, iar UE şi NATO au fix dureri în coate de ţara noastră. Pe noi ne mănîncă pielea, vrem să ne scarpine ruşii şi sîntem aşi în a ne tăia craca de sub picioare! Marile puteri sînt într-o concurenţă acerbă: care înarmează mai iute şi mai gros popoarele. Dacă ar fi pace pe glob, din ce ar mai scoate profit industria de armament americană, germană, franceză, engleză şi rusă, cînd afacerea cu arme garantează o creştere economică sigură? Cît îl priveşte pe Iohannis, acesta este „păpuşa Ken a bossilor europeni şi mondiali, un rezultat ratat, ieşit din laboratoarele de la Brăneşti, Periş şi Scroviştea!” De-a lungul mandatului n-a făcut altceva decît parada celui mai penibil comportamnet şi a celor mai penibile ţinute. Un prefăcut în stare pură! La început cu un aer nemţesc, aruncînd paltonul pe capota maşinii unei ambasade străine, apoi, în şort, pe bicicletă sau alergînd cu sepepiştii în faţă sau în spate, recent, în bermude şi cu şosete negre în adidaşi, fotografiat lîngă un cioban, după un dialog despr oaia lui Daia, toate aceste încercari de umanizare fac parte dintr-o campanie electorală pentru un al doilea mandat. „Vrabia mălai visează şi nebunul balamuc!” Iohannis joacă un teatru de proastă calitate şi ne jigneşte inteligenţa. În concluzie, nici pe departe un lider de Doamne ajută! Doar figuri penale a avut Ţara la putere! Ce blestemE pe biata Românie! Iliescu, Constantinescu, Băsescu, nemuritorul reptilian Isărescu şi Iohannis, şi el o uriaşă aburitoare politică!

Intuim cu toţii cine i-a cerut şefului serviciului secret S.T.S. (ca sfat amical!) să iasă la pensie, deşi el susţine că-i aparţine cererea. Iohannis ar fi vrut demult să scape de Marcel Opriş, dar n-avea curajul să-i arate uşa! Un băsist în minus, cu o altă pensie de nabab, din sistemul mafiot de pensii! Un alt caz Coldea, numărul unu în fraudarea de alegeri şi referendumuri. Cu sau fără Opriş, S.T.S. va fi acelaşi instrument în mîna „străinului nostru, stăpînul nostru”, care, pe lîngă Opriş, a semnat şi decretul de trecere în rezervă a unuia dintre cei doi directori adjuncţi ai S.T.S., generalul maior Ioan Balaure. Viitorul şef al S.T.S. va fi numit de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea lui Iohannis, desigur. Lui i se pare normal să aibă la degetul mic serviciile secrete şi puterea toată.

Cît de uşor e să scufunzi o ţară în hîrdăul mafiei!

Încet, încet, slugoii statului mafiot, care i-ar putea băga la mititica pe mulţi dintre abjecţii cu funcţii înalte, sînt trecuţi în rezervă. Se doreşte eliminarea liniei întîi a mafioţilor din serviciile secrete, care au făcut din România cîmpul lor tactic şi, care îi au pe mulţi la mînă şi sînt incomozi puterii de la Bucureşti: Coldea, Opriş, Balaure, urmînd ca şi cucuvelei mov să i se pună foc în cuib… pentru deparazitare. Oricum, nu mai poate dormi liniştită bruneta focoasă de la D.N.A., cu atîtea mişmişuri ascunse, bolnavă de putere (boală ce i-a cuprins pe toţi liderii vremii), cu incomodul tub de oxigen de la S.R.I. şi servicii străine, cu ditamai paranoia la vedere şi cu corupţia curat-murdară în sîn! Înainte se văita că e atacată de Black Cube! Acum, declară sus şi tare că „mafia autohtonă atacă D.N.A.”, însă, mafia în sine este, patologic şi ireversibil, Koveşi şi complicii, iar fluieratul ei băieţos este unul a pagubă! Codruţa ne arată, făr pic de ruşine, cît de uşor e să scufunzi o ţară în hîrdăul mafiei, şi cum se poate mîndri ea cu diversitatea: mafia lemnului, mafia procurorilor, mafia bancherilor, mafia executorilor, mafia retrocedărilor, mafia autostrăzilor, mafia justiţiei, mafia politică, mafia culturală, mafia morţii, mafia vaccinărilor, mafia alimentară etcaetera. Trăim într-o republică a procurorilor! Ne mîndrim cu maşinăria de scos pe bandă mafioţi, procurori şi judecători-monştri, obedienţi, şantajabili sau chiar violenţi. Aşa-zisa luptă cu corupţii şi corupţia e o lozincă menită să protejeze Mama Corupţiei de la vîrf, o maşinaţiune sereisto-judiciară, care a afectat enorm siguranţa naţională. Deputatul Pleşoianu avea dreptatea cînd afirma că Koveşi periclitează imaginea D.N.A. şi a Justiţiei din România! Alţi doi deputaţi au cerut supunerea Codruţei Koveşi la testul cu detectorul de minciuni!

Un pariu mizerabil

Dacă ne referim la mafia bancară, avem exemplul unui bancher autohton, Ţiriac, care a făcut avere de miliaradar din uriaşele dobînzi, comisioane şi penalităţi frauduloase, din executări silite, toate stoarse de la românii împrumutaţi la banca sa. Ţiriac, face un pariu şi pune la bătaie un avion de lux unui politician care va fi în stare să construiască trei mii de săli de sport. O iniţiativă lăudabilă, dacă n-ar fi mizerabilă! Electrificarea satelor, a miilor de gospodării care trăiesc în întuneric, nişte case pentru românii săraci, nişte şcoli, spitale şi grădiniţe, nu ziceai şi matale, vînătorule de mistreţi şi de averi, să luminezi şi să construieşti! Cum să facă sport, la greu, românul cu burta goală? Tot printr-un pariu asemănător cu Năstase, care a primit o maşină de lux de la nabab, s-au construit sute de săli de sport, acum în paragină, în satele unde doar bătrînii mai stăteau în toiege pe la porţi! Unde nu-i minte, e vai de tocmeală! De fapt, Ţiriac a recunoscut singur, la un post Tv că e prost cînd e vorba de bani şi că angajaţii îi numără teancurile! Îşi permite să fie sincer! De aia e democraţie. Într-un interviu televizat a afirmat pe şleau. „Eu nu prea mă ocup de banii mei, îmi dau seama că sunt prost”.Apoi, revine şi se contrazice: „Eu între hoţ şi prost, prefer hoţul.” Întrebat de reporter ce crede despre anumite infracţiuni, bancherul (care a fraudat, alături de ceilalţi bancheri-cămătari, mii de români prin dobînzi frauduloase şi comisioane abuzive) declara că nu s-ar da înapoi de la introducerea în lege a pedepsei cu moartea. „Eu am beneficiul că mă cheamă Ţiriac. Faptul că mă cheamă Ţiriac este un mare beneficiu. Este un brand.” Cum să nu! Un brand, se poate sustrage legii cu ajutorului buzunarului. Dar pentru deţinere sau consum de droguri, ce propui domnule bancher? Tot cu ajutorul brandului şi al arginţilor a scăpat de braţul legii juniorul dumitale? Întrebam şi eu aşa, pentru că, tot românul ştie că Ion Ţiriac-junior a fost cercetat penal pentru trafic şi consum de droguri. Şi-a rămas ca-n tren. Da, în tenis, Ţiriac a fost un brand, dar statutul de bancher nu-l deosebeşte cu nimic de penalii cămătari ai băncilor străine care, sprijiniţi de to’arşu Isărescu, au abuzat şi fraudat milioane de români. Avionul pe care l-a donat Sănătăţii e tot din banii românilor. Apropo, D.N.A. i-a bătut vreodată în poartă, să cerceteze cum i-a jecmănit pe românii împrumutaţi la banca sa, cum i-a executat silit şi cum şi-a adunat averile de top! Dacă trăia Ceauşescu şi Legea 18 era vie, manglitorii ăştia, gen Ţiriac, toţi miliardarii de carton ai ţării şi manglitorii ăştia care au pus ghearele pe Putere nu mişcau în front, erau la puşcărie sau erau cetăţeni onorabili! Adică, albă sau neagră, nu alba-neagra!

Să-i tragem de ureche şi pe parlamentari! Şi-au votat lefuri şi pensii speciale şi pe-aci ţi-e drumul! Au aruncat problemele Ţării în vestiare şi timp de două luni i-am pierdut de pe radar! „Obosiţi” de plăcerile guvernării la care au tras unul hăis şi altul cea (precum racul, broasca şi cu ştiuca), unii aleşi vor zburda pe imaşuri exotice, alţii vor vacanta la Cazanele Dunării, iar pe figura de mare inspiraţie a corupţiei instituţionalizate, exotica V.I.P.-eră, sigură că poate trăi din vînatul de clasă, sărind la gîtul ţării şi sfîşiind-o cu cea mai mare „obiectivitate”, această self-made woman, care încă ne rîde în nas şmechereşte de pe fotoliul D.N.A., o aşteaptă cît de curînd un concediu la cazanele cu smoală.

Multilateralul navetist Iohannis se crede patrimoniu naţional intangibil

Nu se lasă mai prejos nici Iohannis, cel mai de seamă actor al Ţării („În viaţă, joacă teatru, numai cei care n-au nicun rol” -Tudor Muşatescu), ai cărui doi prieteni au fost trimişi de tineri, în mod miraculos, pe lumea ailaltă, iar altul e la puşcărie. Cum nu ştiţi care prieten al lui e la puşcările? Carabulea. Ilie Carabulea, cel alături de care Iohannis transformase Sibiul în oraşul lor. Carevasăzică, acest actor, cutremurat de marele suflu al Puterii, ne oferă şi el, că doar e gratis, o penibilă lucrare dramatică a democraţiei româneşti, după modelul comediei de salon şi teatrului absurd, cu situaţii bufe, vervă prostească şi bulevardieră, în care distingem stirpea cunoscută a microbului original de parvenitism. Amestecat în toate problemele timpului, indispensabil fuziunii şi confuziunii, prodigios şi frămîntat cu ardoare nu de problemele românilor, ci de problemele mondiale, ramificate în bişniţării de rang înalt, multilateralul navetist Iohannis se crede „patrimoniu naţional” intangibil. De aceea nu va putea fi îndepărtat prea uşor de la butoiul cu miere. Vedeţi, boieri dumneavoastră, din cauza caniculei s-au înmulţit şobolanii care muşcă, drept pentru care Iohannis s-a lăsat convins de Trump, comersantul de armament greu, să înarmeze România cu rachete „Patriot”, care ne vor costa 3,9 milioane de dolari! Cu ele vom duce lupte de gherilă împotriva rozătoarelor. Ce nevoie au românii de măriri de salarii şi pensii, dacă e musai să susţinem, să întreţinem industria americană de armament! V-am spus eu că în schimbul primirii la Casa Albă, în schimbul bătăii pe umăr, Iohannis a luat cu ambele mîini de la gura poporului, ca să de bani pe gunoaiele de rachete americane. Cui să vîre pe gît americanii armamentul care zace de multe decenii în depozite uriaşe? I-au suprasaturat pe jihadişti, au înarmat ţările arabe să se omoare între ele, iar acum vîră pe gît armament ţărilor europene slabe… România, Polonia… Prost nu-i ăla care vinde, ci ăla care cumpără! Iohannis face achiziţii de sute de miliarde de euro de la americani! Jucării ale morţii stricate şi casate: rachete, tancuri, autobuze… Gurile bogate din mediul online susţin că accidentul de camion de pe culoarul Rucăr-Bran, în care au murit striviţi trei militari români şi răniţi grav alţi zece, a fost o demonstraţie poate regizată, ca să se arate că armata are nevoie de alte camioane, neapărat americane.

Sursa: www,art-emis.ro

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, E X P L O Z I V !, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

OCTAVIAN PALER „AM ÎNVĂȚAT…”

OCTAVIAN PALER „AM ÎNVĂȚAT…”

Publicat în OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu

Apocalipsa după Cioran

Apocalipsa după Cioran

Publicat în OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu

Pilda Părintelui Arsenie Boca

Pilda Părintelui Arsenie Boca

Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Este vorba de pilda ceşcuţei de ceai.

O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai.

Au observat o ceașcă excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”.

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:

‒ Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.

Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor.

Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!”

Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus: „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!”

El mi-a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat. Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala este aceasta: Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face și ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta și sfânta Sa voie.

Dacă viața pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea îți pare că se învârtește necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așază-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discută puțin cu Olarul.

Sursă: http://ortodoxia.me

Publicat în POEZIE, PROZĂ | 2 comentarii

Versuri noi: E timpul marilor izbânzi!

E timpul marilor izbânzi!

  

Aproape, Doamne, aproape,

la plămădirea  ploilor,

la  reînnoirea câmpiilor,

la  rumenirea  sfioasă a  fructului,

la închinăciunea spicului spre-a săruta palmele pământului,

din care l-ai procreat…

te simțim, Doamne…

                                

Dar, departe, Doamne, prea departe,  

când se zvârcolesc lacrimile în ochii fraților ce se iubesc, 

când apa Prutului s-ar preface în poduri mii, 

 să ajungă, pentru vecie, Basarabia acasă.

 

 Departe, Doamne, prea departe

(atâta chin pe noi a te-nțelege)

 de suferința  acestui neam, 

 risipit în câmpia largă a lumii, rece și înstrăinată, 

 întregit  doar în ruga speranțelor 

 ce se înalță către tine: 

miluieşte-ne, Doamne, pe noi, păcătoasele,

căci  amar timpul ne împietrește frunțile de inapție și mefiență.

Miluiește-ne, bunule, e timpul !

 

Îndurerată, nici un Mareșal

n-a mai născut această matcă,

pustiită de trădători, hoți și mancurți,

hrăniți  tot cu bunătatea și omenia acestui neam,

zidit, cu iubirea ta, românesc.

Miluiește-ne, Doamne, e timpul marilor izbânzi!

4 iunie 2017                Maria Botnaru

Publicat în POEZIE, PROZĂ | Lasă un comentariu

„De la Nistru pân’ la Tisa” un „Bocet pentru Ion cel fără de mormânt”

„De la Nistru pân’ la Tisa” un „Bocet pentru Ion cel fără de mormânt”

Adrian Păunescu+

Mareșal Ion Antonescu

(2/14 iunie 1882-1 iunie 1946)
135 ani de la naștere
71 de ani de la asasinare

„In fața morții, neclintit,/ N-aveai ce o ruga,/ Ai lăcrimat și i-ai zâmbit/ Ca și la nunta ta”.//

Ioane, Ioane, Ioane, Ioane/ Ai murit ca milioane/ Ioane trupul ți l-au frânt/ Ioane, fără de mormânt.//

Ioane, ai murit soldat/ Unde te-or fi îngropat/ Că-ți rămase țara oarbă/ Să întrebe-un fir de iarbă.//

Unde-i Ion, copilul meu/ Care m-a iubit mereu/ Care nu s-a dus cu dușii/ Care s-a bătut cu rușii?//

Cine să-mi raspundă, cine/ Țării tale nu-i fu bine/ C-au venit oștiri străine/ Precum, noaptea nopții vine.//

Ne-au scos morții din morminte/ Ne-au distrus biserici sfinte/ Și apoi ne-au dat pe noi/ Cu un secol înapoi.//

Și în tine Ioane dragă/ Au pus potera să tragă/ Tu te-ai stins netemător/ Și privind în ochii lor.//

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,/ Dar istoria, proscrisa,/ Iarăși adevar promis-a/ De la Nistru pân’ la Tisa…//

Uite vremea cum mai trece,/ Vine ceasul doisprezece,/ Nu putem continua/ Fără de Măria Ta,//

Nu dorim decât atât:/ Să aflăm numaidecât/ Unde ți-i mormântul, Ioane,/ Într-atâtea milioane,//

Vrem să-ți punem flori pe el/ Și umbruță de drapel…/ Să dormi, Ioane, liniștit,/ Neamul tău nu a murit!//

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,/ Dar istoria, proscrisa,/ Iarăși adevăr promis-a/ De la Nistru pân’ la Tisa…

Notă
Cei care încă nu au vizionat filmul ROMÂNIA, HOTAR DE RĂSĂRIT AL EUROPEI (lansat în premieră pe data de 22 iunie la Chișinău, cu prilejul Simpozionului „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei”, organizat de conf. univ. dr. Vasile Șoimaru), pot accesa unul dintre linkurile:
https://youtu.be/S8YgbRSxW1E
https://www.youtube.com/watch?v=S8YgbRSxW1E&feature=youtu.be
Piesa muzicală BOCET PENTRU ION CEL FĂRĂ DE MORMÂNT interpretată de Maria Gheorghiu pe versurile lui Adrian Păunescu poate fi audiată accesând linkul :https://youtu.be/dU-PeZGbizs

Sursă: http://www.art-emis.ro

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE | 3 comentarii

Mircea Eliade și redescoperirea sacrului

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, DOCUMENTE, OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu